Nov 3
Redirectionare
icon1 vali | icon2 General | icon4 11 3rd, 2011| icon30 comentarii
Toata actiunea a fost mutata pe http://www.opiniacrestina.net/
Feb 23
Umblarea cu Dumnezeu
icon1 vali | icon2 General | icon4 02 23rd, 2010| icon31 comentarii

Enoh a umblat cu Dumnezeu de la 65 de ani, când i s-a născut un fiu, Metusala. Cei mai mulţi din noi ne începem umblarea cu Dumnezeu când ne moare câte un fiu, adică atunci când dau peste noi necazuri. El s-a dedicat cerului în momente de maximă bucurie şi Biblia zice că a umblat cu Dumnezeu 300 de ani după care a dispărut. Adică a fost inexistent faţă de lume dispărând câte puţin din ea, exact cum Michael Jackson a încercat să plece dintre noi, bucată cu bucată. Întâi nasul, apoi restul...

Primul profet de pe pământ a fost Enoh, dar nu acesta e lucrul cel mai important din scurta lui biografie.

Ceea ce e cumplit de frumos în biografia lui Enoh este că a umblat 300 de ani cu Dumnezeu fără să se plictisească deşi avea timp berechet să-şi răcească dragostea dintâi, ca pe o supă uitată pe târnaţul casei în mijlocul lui Decembrie.

A înţeles că viaţa-i scurtă indiferent cât de lungă este. Şi atunci se trăia atât de mult încât patriarhul Iacov zicea la 120 de ani că zilele i-au fost scurte. Adam şi Abel au plecat primii la cer împreună cu Enoh, semn că Dumnezeu se grăbea să populeze cerul înainte ca Satana să îndoape iadul.

Ne plictisim de oamenii ce ne sunt prieteni, soţii, fraţi, ne plictisim de bisericile unde L-am primit pe Hristos şi alergăm zăbăuci în căutarea bisericii perfecte, adică cea cu aer condiţionat, fără colectă, cu fotolii relaxante, cu grup de laudă şi închinare ce ne fac în 5 minute să sărim ca greierii din fotolii, cu predici scurte şi ceai la sfârşit.

Ne plictisim de obiectele ce ne înconjoară. Schimbăm maşinile deşi cea de anul trecut face aceeaşi treabă ca şi cea apărută anul acesta…

Ne plictisim de umblarea cu Dumnezeu. Părtăşia sfinţilor devine insuportabilă, Biblia obositoare, standardele chinuitor de sus ridicate, am încerca şi ceva nou, mai soft, mai uşor, măcar pentru un timp.

O familie pe care o cunosc bine, când i-am întrebat de ce nu mai vin la biserică, mi-au răspuns că s-au hotărât să-şi i-a un an de pauză, un fel de an sabatic pe dos din care ieşi mort şi formolizat.

Umblarea cu Dumnezeu e ca mersul pe bicicletă, când nu mai pedalezi cazi jos.Mai rulezi o mila din inertie, dar apoi buf…

De aceea Enoh e un exemplu de longevitate spirituală ce ar trebui urmat. Mai ales că noi trăim doar 70 de ani, nu-i chiar atât de mult de umblat cu Dumnezeu în comparaţie cu Enoh. Dacă nu putem face viaţa mai lungă, o putem face mai de calitate.

V l a d i m i r _ P u s t a n


Publicat pe site-ul Ciresarii la data de: 08-07-2009
Jan 15

Atitudinea care demonstreaza o credinta autentica este descoperita in enuntul celei mai mari porunci data omului: Sa iubesti...(pe aproapele tau ca pe tine insuti). In implinirea acestei porunci sta certificarea credintei adevarate in Dumnezeu, in a simti fata de cel de langa noi.
Acest "a simti"
insa trebuie sa se concretizeze intr-o actiune reala in folosul celui fata de care simtim, caci nu se poate ca in timp ce simtim, sa ramanem si indiferenti, inactivi.

Credinta deci, se vede din faptele pe care le facem, pentru ca ceea ce un om crede determina felul in care se comporta, asa ca nimeni nu poate zice "Cred!", iar faptele si umblarea lui sa contrazica credinta pe care o afirma cu gura lui.Simpla afirmatie nu este suficienta pentru a certifica autenticitatea credintei unui om.Daca faptele sale nu corespund laudei gurii lui, ceva nu este potrivit.

Stindardul faptelor facute din iubire fata de oameni (nu de complezenta sau "pe interes") este emblema adevaratului credincios si o certificare pentru el insusi ca a "prins" voia lui Dumnezeu.
Un astfel de crestin este un om util, participant si interesat, cu o inima simtitoare si saritor, iar viata crestina in aceasta consta, in
fapte crestine, nu in implinirea lipsita de folos a traditionalismelor.Aceasta este doar o religiozitate de fatada si nu foloseste nimanui, dar aceea este demonstratia intelegerii voii lui Dumnezeu si exercitarea practica a actului de credinta.

De aceea un crestin viu,real nu este acela care zice vai,vai si trece mai departe, ramanand acelasi om inutil.
Concret!
Ce va face un crestin roman in privinta situatiei din Haiti?
Va cerceta sa vada daca vre-o organizatie din Romania face vre-o strangere de fonduri sau orice ajutoare pentru cei de acolo (Crucea rosie, etc.) va participa si el si va face cunoscut si va indemna pe oricine cunoaste sa participe cum poate.
Si ce incantator va fi apoi cand vom reauzi fraza aceea uluitoare care ne aduce mai aproape de intelegerea unuia dintre sensurile noastre pe pamant - Faptul ca au fost atat de multi alaturi de noi, ne-a facut sa trecem mai usor peste toata tragedia.Am simtit ca lumea nu ne lasa, ca e alaturi de noi si ca simte durerea noastra.Asta a fost singura noastra mangaiere.


Haideti! Fapte nu vorbe!

pagina urmatoare >>

Beautiful singles in your area. Meet them now!